Ştiu un gol pe care nimeni
Nu-l va umple niciodată!
Chiar înconjurat de prieteni,
Toţi te vor uita odată…

Încercăm cu surogate,
Cu mulţi înlocuitori…
Bucuria e departe,
Cerul este plin de nori!

Căutarea este mare,
Ne hrănim cu ce găsim.
Fericirea tot n-apare
Oare unde s-o întalnim?

Golul parcă se-adânceşte
Ce i-am dat, a fost greşit!
Inima în piept zvâcneşte
Ştie ce-ar fi trebuit.

Conştiinţa, de e trează,
Ne spune prin Duhul Sfânt:
“Pocăieşte-te, veghează!”
Strigă ea plină de-avânt.

Acest gol necunoscut
Îl hrănim noi fel de fel,
Însă poate fi umplut
De Isus, numai de El…